duminică, 3 februarie 2008

Orfelinatele din Valea Plopului si Valea Screzii



In apropiere de Valenii de Munte (judetul Prahova), in satele Valea Plopului si Valea Screzii se afla casele asociatiei “ProVita pentru nascuti si nenascuti”. Asociatia a fost infiintata de preotul din comuna, Nicolaie Tanase si ofera servicii de asistenta sociala si promoveaza dreptul la viata. Asociatia adaposteste, in centrele de la Valea Plopului si Valea Screzii, peste 200 de persoane, in majoritate copii.

La valea Plopului am ajuns pentru prima data in vara lui 2007, si am vizitat centrele din valea Screzii si una dintre casele din Valea Plopului. In Valea screzii erau adapostiti copii ceva mai mici, care inca nu merg la scoala. In cele doua case pe care le-am vizitat copii erau bucurosi de vizita si fiecare incerca sa atraga atentia prin cine stie ce giumbusluc. Acolo am avut parte si de un moment care m-a lasat fara grai: dupa catva timp in care nu spusesem nimic, fiind preocupat sa le fac poze copiilor, mi-a venit s ail intreb pe unul dintre ei “Cum te cheama?” copilul,mi-a raspuns “Vasilica” si tot el a continuat “Cati ani ai?...Cinci.”… el stia deja ce urma sa il intreb, dovada a faptului ca aceeasi intrebare i-a fost adresata de foarte multe ori. Nu am mai avut curajul sa mai intreb nimic dupa aceea. Era clar ca ei erau ceva mai maturi decat copii de aceeasi varsta care insa au trait in sanul familiei.

Dupa momentul zen, provocat de Vasilica, am vizitata una dintre bisericutele contruite de parintele tanase cu bani primiti din donatii. Bisericutele erau foarte mici, cam cat o camera de bloc, in functie de cati bani avut cel care le comandase. Una dintre biserici era chiar langa padure, care se si vedea prin geamurile altarului, inca neterminat. Parea firesc, parea ca padurea insusi este un altarul, si chiar unul bine ales.

A urmat o vizita la una dintre casele din Valea Plopului, unde erau adapostiti sase copii, cinci dintre ei mergand la scoala. Casa era noua, cu etaj, avand la parter o bisericuta, in care se tin duminica slujbe. Interiorul era modern, iar dotarile destul de bune pentru o casa de tara. Copii se aflau in ingrijirea doamnei Rita, sau “mami”, cum ii spun copii. Doamna Rita mi-a facut impresia unei femei de treaba, impresie pe care mi-a pastrat-o si dupa ceea de-a doua vizita. Copii se bucurau de vizita si erau prietenosi mai ales cu barbatii, asta datorandu-se faptului, asa cum spune si doamna Rita, ca le lipsea afectiunea primita de la un tata. Aici i-am cunoscut pe Stefan, pe Rafael (foto sus), pe Ionut si pe Elena (foto dreapta sus), niste copii foarte simpatici care prin jocul lor iti dau impresia ca nu au si nu au avut vreodata nici o problema. La prima vizita am jucat impreuna friptea, si trebuie sa recunosc ca m-au invins de fiecare data, dar in schimb pentru cateva momente mi-au oferit o stare foarte frumoasa, aceea de copil, care este cufundat cu totul intr-un joc, fara nici o grija, fara nimic altceva. Totul disparea si erau cu totul acolo in joc, atent la mana, sa nu te atinga palma “adversarului”. La a doua vizita (cand le-am facut aceste fotografii), ei se uitau la desene, sau topaiau prin casa, fiind aproape imposibil sa-i fotografiezi pentru ca se miscau in continuu. Sunt niste copii foarte simpatici si iti vine greu sa crezi ca cineva nu i-ar vreu acasa, sau ca mama refuza sa-i viziteze chiar daca asociatia ProVita s-a oferit sa asigure plata transportului pana la centrele sale (cum este cazul Elenei, a carei mama locuieste in Constanta).
Centrele se bazeaza aproape in totalitate pe donatii, singurul sprijin de la stat fiind alocatiile copiilor. Cu toate acestea asociatia continua sa construiasca case in localitati sus mentionate, semn ca se fac eforturi sustinute pentru atragerea donatorilor.

Cand vine vremea plecarii, te desparti cu greu de acestii copii si deja incepi sa planifici urmatoarea vizita…

Niciun comentariu: